interviu ICN

Interviu despre life coaching, International Coaching News

ICNLogo

Un interviu despre life coaching și explorarea emoțiilor, publicat in revista International Coaching News  (iCN Journalist – Romania: Rosana Nedelciu)

 

Pentru început, te rog spune câteva cuvinte despre tine cititorilor noștri care nu te cunosc.

Sunt un om care parcurge cu bucurie propria călătorie către o viață împlinită și a cărui intenție este să faciliteze acest proces și pentru alți oameni. După multi ani de activitate în domeniul resurselor umane, după roluri de consultanță și manageriale, în medii corporate și antreprenoriale, în urmă cu 4 ani am ales o nouă carieră în coaching, din curiozitatea de a descoperi oamenii din spatele diferitelor roluri profesionale și din dorința de a-i susține în propriile lor procese de descoperire de sine și de evoluție personală. Am absolvit două școli internaționale de coaching, Noble Manhattan și Solution Surfers, ambele abordări contribuind foarte frumos la formarea mea, iar acum 2 ani am obținut și acreditarea ca Senior Coach din partea Institutului Internațional de Coaching & Mentoring.

Cum ai descoperit coaching-ul și de ce “ați rămas împreună”? De cât timp practici coaching?

Am descoperit coaching-ul în urmă cu 6 ani, într-un moment cu foarte multe întrebări și dileme personale. Viața mea părea foarte în ordine atunci, cu o mulțime de realizări personale și profesionale, doar că eu aveam un sentiment profund că îmi lipsea “ceva”, iar lipsa aceasta îmi afecta tot mai mult nivelul de vitalitate, claritatea în legătură cu ceea ce îmi doream, creativitatea, relațiile, inclusiv starea de sănătate. Inițial, am experimentat și am studiat coaching-ul pentru mine, ca proces prin care să mă descopăr și să mă înțeleg eu mai bine. Când am văzut care au fost impactul și rezultatele acestui demers în viața mea, am simțit că, pentru mine, o viață împlinită este aceea în care pot să facilitez și pentru alți oameni o astfel de experiență. A început astfel o nouă aventură, aceea a freelancing-ului, însă aceasta este o altă poveste, pentru o altă ocazie.

Cărui fapt crezi că se datorează amploarea pe care a luat-o coachingul personal în ultima vreme în România?

Cred că este rezultatul unei combinații între accentuarea nevoii de “autorealizare” (cum o numește Maslow) și încrederea în eficiența unui demers de coaching. Oamenii încep să aibă o atitudine tot mai proactivă față de viața lor, își pun tot mai multe întrebări și sunt tot mai informați privind mecanismele după care funcționează lumea noastră interioară. Cei care înțeleg că teoria este foarte bună, însă rezultatele vin prin practică, caută apoi o modalitate prin care să aducă schimbările dorite în propria viață. Faptul că demersul de coaching este tot mai mult folosit ca un beneficiu sau ca un program de dezvoltare în mediul corporate ne oferă încă un indiciu privind eficiența lui.

Ce i-ai răspunde unui cititor mai pragmatic care te-ar întreba ce înseamnă, de fapt, coachingul personal și cu ce l-ar ajuta efectiv?

Coaching-ul este un proces mult prea complex ca să fie închis într-o definiție, așa că, cel mai probabil, l-aș întreba care este cel mai ambițios obiectiv al lui și l-aș invita apoi să experimenteze o sesiune de coaching și să își formeze astfel propria opinie.

În acest sens, există tehnici sau instrumente utile pe care tu le folosești cu succes în coachingul personal?

În linie cu ceea ce îți spuneam mai devreme, cred că cea mai de folos tehnică este crearea unui spațiu (și mă refer aici la crearea unui spațiu psihologic) în care fiecare client să trăiască experiența procesului de coaching așa cum este potrivit pentru el. Fără așteptări, fără presiuni, fără demonstrații, ci doar cu multă deschidere, curiozitate, acceptare. Și liniște. Este o artă să știi cum să aștepți un răspuns în liniște.

Insistând puțin pe această idee, există păreri conform cărora un coach nu face altceva decât să întrebe clientul la nesfârșit ce crede, cum ar fi mai bine, ce ar schimba etc., or acestea sunt întrebări pe care și le poate adresa oricine, prin urmare nu e nevoie să investească bani în așa ceva. Care ar fi contra-argumentele tale?

Am mai degrabă câteva completări. Socrate spunea că a pune întrebări este o artă prin care aduci la lumină adevărul, așa că să nu subestimăm puterea întrebărilor, oricât ar părea ele de simple, de predictibile sau de repetitive. Fie că le găsim într-o carte, în mediul online sau la un workshop, fie că ni le adresează un prieten sau un coach, recomandarea mea este să ne alocăm timpul să ne răspundem la ele, cu hârtie și pix. Doar așa începem să simțim valoarea adăugată pe care o pot aduce. Apoi, mai cred că un program de coaching implică, în primul rând, să îți asumi responsabilitatea pentru schimbarea pe care ți-o dorești și să ai disponibilitatea să îți ridici mânecile și să te apuci de treabă. Este nevoie să investești timp și energie, mai mult decât să investești bani. Când există aceste premise, astfel de comentarii sau păreri devin doar scuze.

Ce calități personale crezi că ar trebui să aibă un coach bun? Dar experiență? Crezi că este o ”meserie” vocațională?

Cred că un coach bun ar trebui să știe să asculte, să își folosească și ochii, și urechile, și inima atunci când face asta. Să fie echilibrat și autentic. Un coach care se simte împăcat cu el însuși, care știe că nu are nimic de demonstrat și pe nimeni de salvat, poate să fie cu adevărat prezent și dedicat persoanei din fața lui, astfel încât întrebările să fie adresate în forma și la momentul cel mai potrivit, pentru un impact cât mai profund.

Contează, desigur, formarea, certificarile și numărul de ore de coaching pe care le-a efectuat, însă contează și mai mult experiența de lucru cu sine, să fi căpătat în mod direct încrederea în resursele și potențialul nostru ca ființe umane. Când înveți să crezi în tine, dincolo de orice circumstanțe, devine foarte natural să crezi și în ceilalți, iar încrederea ta este ca un catalizator pentru tot ce este mai bun în ei.

În teorie, abilitățile de coaching pot fi deprinse de către oricine. Sunt, de exemplu, părinți sau manageri care își dezvoltă și aplică aceste abilități în viața lor de zi cu zi. Dar să îți dorești să duci aceste abilități la excelență și să faci din asta o profesie, eu cred că este o alegere vocațională.

Ce așteptări au clienții la începutul colaborării cu tine și cum li se schimbă perspectiva odată ce intră într-un proces de coaching personal, sau după ce ați lucrat împreună?

Cei mai mulți dintre ei rămân uimiți că își găsesc singuri răspunsurile, când de fapt ei se aflau acolo pentru că (teoretic) nu puteau să facă asta. Îi văd zâmbind parcă neîncrezători când își conștientizează și învață să își aprecieze resursele interioare. Mai sunt surprinși și de cât de concret, pragmatic și ancorat în realitate poate să fie un demers de descoperire de sine făcut prin coaching profesionist. Și că, de cele mai multe ori, este nevoie de mai puțin timp sau de mai puține sesiuni decât își imaginează ei.

Când ar trebui să apeleze cineva la coaching personal? Există un “cel mai bun moment”?

Orice moment poate fi cel mai bun moment pentru a începe un program de coaching, pentru că în fiecare moment este ceva ce am putea face mai bine, un mod în care am putea fi mai buni sau în care viața noastră să devină mai ușoară, mai frumoasă sau mai împlinită. Momentele în care oamenii se hotărăsc să înceapă un program de coaching au totuși ceva specific. Ei simt atunci un fel de impuls interior, care vine de cele mai multe ori dintr-o nevoie: de claritate, de direcție, de viziune, de acțiune, de rezultate, de înțelegere, de încredere, de descoperire de noi resurse interioare, de împlinire de sine, de echilibru, de armonie interioară.

Care sunt momentele critice care fac diferența între succesul și insuccesul unui proces de coaching?

Cred că primul moment critic este cel al contractării programului de coaching, când este foarte important să fie verificată congruența dintre obiectivul declarat și nevoia reală. Se poate întâmpla, de exemplu, ca un client să înceapă un program de coaching pentru a-și clarifica pasul următor în carieră, iar nevoia reală să fie un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională. Sau să declare ca obiectiv un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională, când în realitate caută confirmarea faptului că este un părinte suficient de bun etc. Este important să fie foarte clar pentru client care-i este destinația, ca să aibă un “de ce” motivant pe drum și să se poată apoi bucura când a ajuns acolo. Și cred că este datoria coach-ului să faciliteze acest proces de clarificare.

Care sunt ariile principale de dezvoltare prin coaching-ul personal? Ce tipuri de obiective pot fi atinse prin această disciplină și în cât timp se văd rezultatele?

Printr-un program de coaching pot fi abordate subiecte care privesc toate domeniile din viața noastră: carieră, relații, timp liber, sănătate, dezvoltare emoțională, misiune personală, alegerea între statutul de angajat și cel de freelancer sau antreprenor etc. Sesiunile de coaching pornesc, de  exemplu, de la: aș vrea să mă bucur mai mult de relația cu partenerul meu”, sau “aș vrea să am mai multă răbdare cu copiii mei”, “nu mă mai mulțumește ceea ce fac la serviciu”, “vreau să fac mai multă mișcare sau să am mai mult timp liber”, “simt nevoia de o schimbare în viața mea”, până la “vreau să descopăr cine sunt eu cu adevărat”, “vreau să aflu care este scopul vieții mele” sau “vreau să învăț să fiu fericit(ă)”. Paleta este foarte largă și fiecare client are ritmul lui către rezultat. În general, eu recomand de la 3 până la 12 sesiuni de coaching. În acest interval, clientul își formează de obicei un anumit mod de gândire, o anumită abordare și este important să își conștientizeze resursele și puterea interioară și să își păstreze autonomia față de coach.

Te-aș ruga să te oprești puțin asupra uneia dintre aceste arii de dezvoltare și să ne vorbești despre ea.

Un subiect care mă fascinează este modul în care contribuie coaching-ul la dezvoltarea inteligenței emoționale. Mă bucur ori de câte ori am ocazia să explorez acest subiect prin sesiuni individuale sau în cadrul workshop-urilor de coaching pe care le facilitez. Emoțiile sunt o parte foarte vie a noastră, sunt ca un sistem intern de ghidare în egală măsură delicat și sofisticat. Pentru care, din păcate, nu ne-a dat nimeni instrucțiuni de utilizare. De obicei ne imaginăm explorarea emoțiilor ca pe un demers foarte dramatic, ca pe un fel de roller-coaster interior în care nici nu vrem să urcăm de teamă că nu o să mai putem să coborâm. În realitate este tocmai invers: în viața noastră de zi cu zi suntem deja în trenulețul care zboară nebunește pe șine, iar a explora emoțiile prin coaching înseamnă a pune întreaga aventură pe pauză, a respira, a coborî din vagon și a explora puțin în jur ce cale unde duce. Putem inclusiv să ne reconfigurăm traseul ca să fie mai lin. Dezvoltarea inteligenței emoționale devine astfel ca un fel de telecomandă cu opțiuni de “pause”, “reconfigure”, “play”, “enjoy the ride”.

Ești Senior Coach, Solution Focused Coaching. De ce ai ales această formare?

Întâlnirea cu școala de coaching Solution Surfers a reprezentat, pentru mine, descoperirea unei noi paradigme de coaching. Și atunci percepeam coaching-ul ca fiind un proces orientat către descoperirea de resurse, către acțiune și către rezultate, însă de-abia când m-am întâlnit cu noi prezumpții de coaching precum “Fixing weaknesses isn’t development, that is damage control” și “There is no connection whatsoever between the problem and the solution”, am înțeles că modelele clasice de coaching pe care le studiasem până atunci (cum este, de exemplu, modelul GROW), erau mai degrabă dintr-o perspectivă de “problem solving” decât de “solution building”. În teorie pare să fie o diferență foarte mică între ele, în practică însă diferența este uriașă. Când am experimentat pentru prima dată (în cadrul formării) cum este să susții o sesiune de coaching fără să ai nici cea mai mică informație despre problema cu care se confruntă omul din fața ta, am fost foarte intrigată. Pe cât mi se pare de firesc acum, pe atât mi se părea de imposibil atunci. Am experimentat în acel moment un nivel complet nou de încredere în potențialul clientului și în eficiența procesului de coaching. Am înțeles, încă o dată, cât este de important către ce îți direcționezi atenția și cât de mult se lărgește perspectiva și se modifică starea unei persoane când te concentrezi, în exclusivitate, pe ceea ce funcționează. A fost ca și cum s-au deschis perspective noi despre ce altceva și cum altfel este posibil să se întâmple în cadrul unei sesiuni de coaching. Cred că este important ca un coach să aibă o paletă mai largă de tehnici și instrumente de coaching la care să poată apela în funcție de context, de obiectivul și de nevoile clientului.

Pagina ta personală se numește Coaching for Change. De ce acest nume?

Pentru că viața noastră este, de fapt, o întreagă succesiune de schimbări. Dorite sau nu, mai mici sau mai mari, așteptate sau neașteptate, schimbările sunt acolo. O teorie popularizată de către Stephen Covey susține că numai 10% din contextul în care ne aflăm se datorează lucrurilor care s-au întâmplat în afara controlului nostru, restul de 90% fiind rezultatul modului în care am reacționat noi la ele. Iar aici contribuie coaching-ul. Coaching-ul ne dezvoltă capacitatea de a iniția sau de a reacționa la schimbare într-un mod echilibrat, armonios și ecologic, ne ajută să ne cultivăm reziliența, să învățăm să ne păstrăm încrederea și liniștea interioară dincolo de circumstanțe.

Rămânând la schimbare, te-aș ruga să încheiem printr-o invitație la reflecție adresată cititorilor ICN. Cum e cu schimbarea? Ce schimbăm la noi, și ce păstrăm?

Putem încheia cu trei întrebări de coaching la care eu revin de fiecare dată când simt nevoia să îmi (re)definesc sau să îmi (re)clarific direcția pentru propriul meu proces de schimbare.

  • Dacă totul ar fi posibil, cum ți-ar plăcea să îți trăiești viața?
  • Cum ai fi tu, în cea mai bună versiune a ta?
  • Care ar fi primul pas pe care l-ar face cea mai bună versiune a ta către viața pe care ți-ar plăcea să o trăiești?

Revista International Coaching News este disponibila integral la acest link